Blogul meu nu are fonturi şi culori frumoase, am fost prea ocupată pentru a mă (pre)ocupa de ele, şi, deşi recunosc, mă uit cu oareşce invidie cand dau peste vreun blog mai "dichisit", blogul meu e unic, el are sentimente! "E, ca să vezi, şi-al meu la fel!" ar putea zice "concurenţa"...

... deloc departe de adevarat, doar că blogul meu e unic prin mine şi e viu, trăieşte! Nu, nu-mi lipseşte nicio doagă, am toate ţiglele pe casa, sunt întreaga la minte...dar toate cuvintele de aici sunt, sau măcar au fost şi, de ce nu, poate vor mai fii parte din mine.