vineri, 4 iunie 2010

M-am surprins în ultimele zile trăind... Parcă de prea multa vreme uitasem cum e să simţi, nu mai avusesem de mult nevoia să mă agaţ de o etapă din viaţa mea, nu mă mai încercase melancolia, poate doar tristeţea. Aşa cum totul se învaţă, am reaflat cum e să gândeşti, să crezi, să oftezi sau să suspini, să duci dorul, să treci peste, să iubeşti. Nu într-o zi , o săptămână, o luna. Pentru mine, iată, anul se încheie în toiul verii. Sună ciudat, nu? Dar aşa e. În vară trece anul, primul şi singurul, dintr-o şcoală de canto şi tot primul meu an ca profesor. Din amândouă aş mai vrea... Mi-e greu să plec acum, să las în urmă oameni, fie ei mai buni sau mai răi, dar oameni alături de care am trăit şi am învăţat.Pentru că, da, mai învăţ încă!
Şi am iubit...şi iubesc...încă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu