Gânduri şi frământare

Au trecut anii...Acum pot să fac ierarhii, ştiu să spun pe cine am iubit, pot în aceeaşi măsură să spun pe cine am urât, dar nici de această dată nu pot să fac imposibilul...Aş opri timpul să mai retrăiesc încă un pic din tot. Vreau să mă trezesc iar şi să mă plâng că trebuie să plec la şcoală, vreau să mai chicotesc în bancă, fie şi cu acei prieteni care doar credeam că vor fi lângă mine o viaţă, vreau reguli ca să mă opun lor şi apoi să mă mândresc cu asta, vreau...vă rog, cineva să mă dematurizeze! Daţi-mi înapoi zilele când viitorul era speranţă, vă las vouă prezentul ăsta pe care îl trăim deja ca pe trecut. Mi-e dor de toate-acestea, fie ele amintiri, senzaţii, visuri, probleme inventate pentru ca viaţa să îmi pară mai interesantă sau orice alte baliverne de copil.

Unde eşti, copilărie, cu pădurea ta cu tot?